Fericirea are timpul ei
Si pentru ca toate relele se termina in timp util, am tras o fuga pana la Timisoara, la ziua unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, care intre timp, datorita lui, s-au facut mai multi. Acum parca am visat, pentru ca a fost o fuga de 24 de ore din care imi amintesc flash-uri care ma fac sa zambesc. N-am mai ras asa de ani! Uitasem cum se face. In ultimii ani am avut nesansa (sau norocul!) de-a ma prinde care mi-au fost prieteni si care nu. Nu multi mi-au tras-o, dar aia care au facut-o m-au trantit rau. In lumea televiziunii, ca si peste tot, cred, mananci sau esti mancat. Toate astea ma interesau prea putin cand lucram in Pro TV si eram protejata din toate partile. Cand am iesit “din casa” am simtit realul. De atunci, toti cei care nu s-au putut atinge de un produs Pro, ca de, le era frica de sistem, ma asteapta la cotitura sau ma lovesc. M-am obisnuit si cu asta, evoluam pe plan personal. Dar am fost la un chef de rockeri misto, aerisiti la cap, linistiti si care au inteles cam cum merge viata asta, am ras de-am crezut ca fac atac cerebral, ne-am contrat pe teme de tipul “Eminescu, trecut si viitor” la sase dimineata, a fost FERICIRE. Incep sa inteleg de ce oamenii se muta dintr-un loc intr-altul. Totul se intampla pentru ca, dupa o anumita varsta, iti dai seama ca importanta e fericirea ta si a familiei/prietenilor tai. Dupa o noapte cu prietenii, eu am gasit ce cautam. Dupa atata suferinta aiurea, personala mai degraba, dupa acuzatiile idioate ca m-am rugat de unul dintre patronii mei geniali sa ma reangajeze (nimic mai fals, jur), dupa nedreptati de-astea, ma duc la Timisoara si-mi amintesc cum e sa fii fericit la modul absolut. Alaturi de oameni formidabili. Sa nu vreau eu inapoi, in taverna aia eleganta in felul ei, urland de personalitate si care tine minte si acum ecoul rasului tuturor? Sa nu ma cer si maine? Ce putin mi-a trebuit ca sa pun lucrurile in perspectiva? Dar ce greu am gasit acel loc, acel moment, acei oameni….Abia asta e complicat. Trebuie noroc… Noroc tuturor! Fiti fericiti! N-avem timp!
February 1st, 2010 at 7:58 am
… o zi perfecta… e o zi in care reusesc sa invat ceva, zambesc macar
1 minut, vad soarele si luna, stelele si ploaia, vad marea macar la televizor, imi raspund macar la o intrebare, o zi in care ma simt utila, fac un bine cuiva sau spun o vorba buna, o zi in care ma cauta cel putin o persoana doar ca sa vada ce mai fac, o zi in care ma plimb macar o ora, dansez sau doar ma misc, o zi in care nu ma doare nimic sau nu ranesc pe nimeni in nici un fel, o zi in care citesc ceva interesant sau intalnesc oameni interesanti, o zi perfecta poate fi orice zi in care stiu ca te voi vedea pe micul ecran…
February 1st, 2010 at 10:02 am
Nicioadata nu sti de unde sar prietenii, de multe ori avem impresia ca ramanem si fara cei cativa pe care i-am cernut atunci cand am avut necazuri. Uite ca viata iti rezerva uneori si clipe perfecte. Eu nu cred in acel echilibru universal, cred ca uneori se poate sa ai si momente in care nu trebuie sa ti fortezi mintea si sa ti pui masca sa poti sa treci spre o noua zi. Ma faci sa-mi fie dor de cei 3 prieteni din Romania si de sora mea. Sa ai parte de clipe ca astea din ce ince mai mult.
February 1st, 2010 at 11:26 am
ce frumos!
February 1st, 2010 at 1:44 pm
Teo, ce mi.am luat-o si eu de la un asa zis prieten…Dar ii dedic o cantec fain, pe care vi-l recomand, Phoenix-In umbra marelui URSS. (http://www.youtube.com/watch?v=adRO9ouMolc&feature=related) Poate ca e timpul sa ne luam vita inapoi si sa mergem mai departe. te pup cu darg! Pa.
February 1st, 2010 at 2:55 pm
Da,in cufarul mintii si a sufletului nostru din pacate pastram si momentele mai putin frumoase ,dezamagirile,si cele mai dureroase sunt cele care ti le fac prietenii,sau mai bine spus oamenii pe care i-ai crezut prieteni.Ramai cu zambete amare pentru ca tu nu te-ai schimbat ,esti aceeasi… doar ei se comporta altfel cu tine…cunosc sentimentul,stiu cum este,l-am trait si eu ,l-am simtit pe pielea mea dupa moartea sotului meu care a fost persoana publica intr-un oras din nordul Transilvaniei,n-am crezut niciodata ca poti cultiva prietenii din interes,a trebuit sa moara el sa-mi dau seama de acest lucru.Dar viata merge mai departe si asa cum spui descoperim pe cei adevarati atunci cand ne simtim la inghesuiala,sau poate El ne scoate in cale alti oameni care isi arata sincer prietenia fara a urmari alte interese.
La sufletul tau mare e pacat sa tii aproape oameni”mici la suflet”,pune-i in sertarul de jos a momoriei,asa cum am facut si eu…e mai bine!Deschide sufletul spre cei care te asteapta,nu uita taverna care ti-a adus bucurie in suflet,acei oameni te iubesc cu adevarat.
Sa ai parte cat de curand de alte bucurii pe masura celei pe care ne-ai impartasit-o pentru ca, da! ai dreptate … n-avem timp! si vorba lui Paler:
“N-avem timp
Sa cunoastem iubirea
N-avem timp
Sa asteptam fericirea”
Eu spun ceva, fericirea trebuie cautata,nu doar sa raminem in asteptarea ei,timpul il stabilim uneori chiar noi..e o stare, depinde de noi,nu noi de ea!cu credinta si speranta gasim tot ce cautam,daca vrem!
Imbratisari satmarene!
February 1st, 2010 at 3:39 pm
teo,astept o carte scrisa de tine…as avea asa multe de invatat!
February 1st, 2010 at 3:52 pm
Teo, oamenii care ne fac fericiti sunt cei din familie si prietenii. Restul nu trebuie pusi la suflet decat daca dovedesc ca merita.
February 1st, 2010 at 5:03 pm
Vreau eu sa scriu cartea despre Teo,ea doar sa-mi povesteasca.
February 2nd, 2010 at 2:21 am
“Fericirea se naste, abia dupa ce moare frica .”( Blogul lui Oreste)
Teo draga,
indiferent cine te-ar fi rugat, tu ai fi stat cu ananasul pe cap in emisiunea “Danut SRL”? Eu…NU.
Sa fie cumva FERICIREA, Armonia dintre gand, vorba si fapta ?!Cine stie?
PS Oreste& Company ne vor intr-adevar fericiti.Din perspectiva lui, pentru a putea realiza asta trebuie sa devenim “ingerasi” mai intai?!Hai sa ne luam zborul de la etajul 10, fara coarda de siguranta sau fara saltea la sol?! hai sa lasam copilul mic sa treaca strada fara sa-l tinem de mana?…Cand moare frica?Odata cu corpul fizic?!Asta nu inseamna, ca putem sa ne lasam controlati de ea, asa fara discernamant.
February 2nd, 2010 at 3:02 am
noroc si tie dar fii pe faza cand se-mparte.
de ce ai ales dungile astea pentru blog? parca-s pijamalele unui pensionar.
February 2nd, 2010 at 7:49 am
Am un proiect in dezvoltare si as dori sa ma consult cu tine si sa vedem in ce masura putem sa colaboram: eu am informatia si know-how, tu ai experienta si mult mai mult decat atat. Dupa faza implementare,vom putea sa preluam saptamanal cate un caz social ( sau mai multe )si sa generam bani pentru a le rezolva parte din probleme. Uniunea face forta!
Astept sa ma contactezi pe mail pentru a-ti oferi detalii.
O zi minunata!
February 2nd, 2010 at 7:55 am
Teo a zis intotdeauna ca e trecuta in toate revistele la rubrica prost imbracate,se pare ca nici pe propriul ei blog nu poate scapa de critici,acum sa ne legam de cum a ales sa-si “imbrace” blogul?Sunt niste culori vesele si optimiste iar dungile sunt mereu la moda.Poate vrea sa ne simtim ca la o petrecere in pijamale…
February 2nd, 2010 at 8:01 am
Ca o timisoreanca autentica, nu pot decit sa ma bucur ca orasul meu va da prilejul unor asemenea trairi, fericire “la modul absolut” (mi-am permis sa va citez).
Va doresc sa fiti inconjurata vesnic de asemenea sentimente.
February 2nd, 2010 at 8:59 am
Fericirea are timpul ei si atata timp cat constientizam ca exista oameni care stau intr-o camera si mananca mai sarac, se imbraca la fel, dar sunt fericiti pentru ca sunt impreuna, sinceri si devotati, iubitori si veseli, abia atunci vom realiza ca daca ne multumim cu putin, cu mai putin, avem sansa de a cunoaste o forma a fericirii asa de curata de nu-ti vine sa crezi, fericirea aia in stare pura pe care o simti cand iti imbratisezi pruncul.
Apropo de fericire, las mai jos o melodie draga mie, care ne face pe fiecare sa ne gandim la acei oameni care ne aduc fericirea!
http://www.youtube.com/watch?v=aSDjALy3rec
February 2nd, 2010 at 9:26 am
Ma bucur pentru tine dar ce pacat ca nu avem mai multe momente din astea in viata, suntem prea prinsi in tumultul vietii si nu mai stim sa radem si sa ne bucuram de ceea ce merita.Iti doresc cat mai multe momente de acum incolo!
February 2nd, 2010 at 9:32 am
Teo draga, ma bucur pt. tine ca ai reusit sa treci la o alta stare sufleteasca cu ajutorul prietenilor, ca ai lasat in urma mahalaua si e mai bine. Despre prieteni Andrei Gheorghe spunea, in urma cu mult timp in emisiunea 13-14,ca e bine sa-i pastrzi pe cei care ii ai din copilarie s-au din liceu, cu trecerea anilor greu mai reusesti sa ai prieteni adevarati, sint numai din interes,eu i-am dat dreptate. Pupici
February 2nd, 2010 at 10:47 am
interesant ce ti se intampla, ma bucur ptr tn
February 2nd, 2010 at 11:05 am
Prietenii sunt un dar nepretuit!Greu, tarziu si dupa experiente nefericite ne dam seama de asta.Succes Teo!
February 2nd, 2010 at 11:27 am
Ma tot uit pe aici si nu vad nici un raspuns la comentarii….Parca asta era scopul unui blog,sa interactionezi cu oamenii.Altfel ai putea foarte bine sa-ti faci un jurnal scris frumos de mana,pe care sa-l citesti doar tu.
Seara buna,Teo!
February 2nd, 2010 at 11:29 am
@simona
Desigur, nu vezi raspunsuri la acest articol. Uita-te la celelate si o sa vezi, in plus nu uita ca Teo este una singura si voi sunteti sute, si pentru asta va multumim ca ne cititi,dar trebuie sa aveti putintica rabdare.
February 2nd, 2010 at 4:10 pm
Vorba ceea
Măi ce ne-am fericit,
De ne-am înebunit,
Şi-am tot jucat,
Toată noaptea am dansat,
Şi am cântat,
Şi tort am mâncat.
Şi atunci fericirea e în faţa noastră ori în spatele nostru? Plecând de la petrecere am lăsat-o în urmă? Ori poate că fericirea e în noi? Onorată instanţă pledez pentru ultima variantă. Eu port fericirea cu mine. E fericire la purtător.
February 2nd, 2010 at 4:21 pm
Tot eu. Citesc un titlu hodoronc tronc: “Dan Capatos o atacă pe Teo Trandafir”. Dragă Teo, la câte atacuri vin valuri zic eu trebuie să-ţi organizezi o linie defensivă, o garnizoană ceva, trebuie să îţi faci propriul castel înconjurat de un brâu de apă (minerală). Îmi aduc aminte de versurile nepreţuitului Topârceanu care atacat fiind răspundea:
“Ce ţi-a venit aşa deodată
Netam-nesam?!
Păreai un om cu judecată,
La asta nu mă aşteptam!”
February 2nd, 2010 at 5:12 pm
Intr-adevar,am citit cu mare placere multe raspunsuri ale lui Teo la mesaje de pe acest blog dar unele nu iti dadeai seama cui erau adresate pentru ca nu scria numele acelor persoane la inceputul mesajului.Am o intrebare “tehnica”: ar fi complicat de realizat un spatiu de raspuns in casuta fiecarui mesaj?Am citit si unele mesaje carora mi-ar fi placut sa le raspund,dar raspunsul meu de exemplu sa apara in partea de jos a mesajului respectiv.E doar o propunere.:)))
February 3rd, 2010 at 3:07 am
intrebare (stupida poate) de ce nu a continuat colaborarea cu pro tv?
February 3rd, 2010 at 11:25 am
Teo, cum pot sa te vad si eu din Bucuresti?
Astept raspuns
February 3rd, 2010 at 1:14 pm
Ce fain.Crede-ma ,e pacat ca in tara asta s-a ajuns la ce s-a ajuns.Oricum exista o gramada mare de oameni super ok ,in special in vest.Nu te ataca Teo,stiu ca esti din Pitesti dar nu e vina ta.Nasol e ca totul se intimpla in Minunata Capitala,daca ne duceam toti la Timisoara din prima acum toata treaba arata altfel.
sa-ti treaca repede starea de bine,te-ai intors la Bucale.
Chestii din astea mi se intimpla in general cind vin inapoi in Romania in vacanta ,cred ca aceeasi senzatie o traiesti si tu…desi n-ai plecat ,a ba da ai fost in Bucuresti…Pesimistic fiind acu;zic io
Tine aproape de astfel de oameni,suge cit mai multa putere de la ei ,poate intr-o buna zi o sa gasesti ceea ce cauti.Eu sint aproape,dar Doamne ,cit de mult mi-aluat!
Take it easy…
February 3rd, 2010 at 2:31 pm
daca ai sti ce geloasa sunt cand imi spui ca ai ras atat de mult…imi inchipui ca spuneai o poanta dupa alta si i-ai facut doar pe altii sa rada si sa se bucure ca sunt cu tine.
Au trecut 3 ani de cand stau in Germania si ma gandesc la tine ca la singura mea prietena care a ramas in Romania.Asa si este chiar daca tu nu stii.Ani la rand,singura mea bucurie era emisiunea ta de pe Pro.Atunci uitam toate nebuniile care se intamplau in viata mea,erau singurele clipe in care ma relaxam si radeam cu pofta.
Dupa ceva timp incepusem sa simt ca esti prietena mea.Exact acest sentiment mi-l inspira zambetul tau.
Cineva care locuia in Buftea mi-a promis ca imi va facilita sa te cunosc.Eram extrem de emotionata si visam cu ochii deschisi la momentul acela.
Dar destinul a facut ca eu sa plec inainte de a te cunoaste.Problemele mele s-au dus odata cu mutarea,sunt fericita acum,dar nu pot scapa de sentimentul ca mi-am pierdut prietena.
Ai rams in sufletele tuturor.Fa ceva si intoarce-te!
February 4th, 2010 at 8:18 am
Fericirea este singurul lucru care se dubleaza atunci cand il imparti.
February 4th, 2010 at 2:14 pm
Multumesc!
February 4th, 2010 at 5:45 pm
Nu stiu cat timp ai sa citesti toate cometariile…dar in caz ca-l citesti…multumesc mult, mi-ai fost inspiratie si sursa de bucurie de ceva ani de zile. Nu-i lasa sa te supere. Sa fii bine Teo. Multumesc pentru tot.
February 4th, 2010 at 6:41 pm
Oamenii buni pot fi oriunde,cine spune ca la Bucuresti sunt oameni rai ar trebui sa se gandeasca cati dintre ei nu sunt de fapt de acolo.Eu nu sunt din Bucuresti dar nu-mi plac generalizarile.Nu toti oamenii dintr-un loc sunt la fel.Oamenii ar trebui judecati dupa alte lucruri,nu dupa zona in care locuiesc sau lucreaza.
February 5th, 2010 at 7:11 am
Cel mai important lucru este sa ai in jurul tau oameni care te iubesc. Ei nu sunt intotdeauna membrii familiei. Si, cu toate astea, iubirea lor e dezinteresata.
February 5th, 2010 at 2:49 pm
Teo, fii fericita, razi, distreaza-te, creste-ti fetita in armonie si liniste. Nu lua in seama criticile rautacioase. Cei ce le scriu sunt niste amarati. Alte sentimente decat invidia nu traiesc. Dar tu ai o viata de trait pentru tine si Maita ta.
February 6th, 2010 at 9:38 am
M-ai impresionat teribil, prin “dare pe spate”. Eu am pierdut pentru ca tu ai plecat inainte de a ne cunoaste, sunt sigura. Hai sa ne mai auzim, poate si ne vedem intr-o zi. Stii cum se mai intampla lucrurile in viata asta, isi mai baga si destinul coada, doar ca sa ne vada mai fericiti.
February 6th, 2010 at 9:39 am
Deocamdata nu emitem in Bucuresti. Imi pare rau, dar…cine, stie, poate vine si vremea aia.
February 6th, 2010 at 9:40 am
Nu e intrebarea cea mai originala, recunosc, dar raspunsul e simplu. Obosisem, Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungeam, asa ca am preferat sa plec cat inca mai respiram, din punct de vedere al audientelor, desigur.
February 6th, 2010 at 9:59 am
EMA, buna idee. Habar n-aveam ca nu-ti poti da seama cui raspund!
) Eu dau “reply” si gata, credeam ca e lumina!
February 6th, 2010 at 10:00 am
Pasare, sincer, avem cu totii atata treaba incat nu stam sa ne uitam dupa toate atacurile. N-are nimic.
February 6th, 2010 at 10:02 am
Adi, care Simona? Cea care s-a suparat ca saptamana asta n-am avut timp de calculator? Un bici ii mai trebuia, sa ma trimita la cules de floarea-soarelui!
) Sunt rea, stiu, dar nu tot timpul pot intra pe calculator. Facebook-ul si mess-ul le am pe telefon, blogul nu. Ii spui tu asta Simonei? Multumesc!
February 6th, 2010 at 10:04 am
Hai ca te-am gasit, fata cu biciul. Poruncitoare si ironica. Saptamana asta a fost una grea de tot pentru mine, am avut probleme de sanatate si am stat mult in pat. Am totul pe telefon, in afara de blog. Prietenii de pe facebook iti pot spune ca am fost oarecum prezenta. Sper sa ma simt mai bine si pot sta in fund, ca sa nu te mai supar.
February 6th, 2010 at 10:06 am
@ema: Nu eu am ales hainutzele blogului. Vorba ta, nici pe-ale mele nu le aleg, si daca o fac, o fac prost!:)) Multumesc!
February 6th, 2010 at 10:07 am
@gabriela: Acum iti treimit ceva pe mail, ca sa vezi adresa, da? Scuze de intarziere!
February 6th, 2010 at 10:44 am
Esti printre putinii care gandesc asta, dar cred ca ai dreptate, iti spun din experienta proprie. Iar prietenii pot fi dobanditi in orice perioada a vietii. Odata si-odata o sa scriu si despre asta. Multumesc.
February 6th, 2010 at 10:44 am
Florin, eu multumesc, pare-se ca n-am facut umbra pamantului aiurea atata timp!
February 6th, 2010 at 10:45 am
Aurelia, ce frumooooos! Daca tie iti apartine citatul sau l-ai luat de undeva, mi-e egal. E frumos ca l-ai impartasit!
February 6th, 2010 at 10:50 am
Cris, nu e naiba asa de neagra. Peste tot gasesti oameni minunati daca-i cauti. A fost o intamplare ca ai mei sunt la Timisoara si nu in alta parte, asa a fost sa fie. Daca erau din Iasi crezi ca le refuzam invitatia? Prietenii sunt prieteni in Est, in Vest, la pupa sau la prova. Te pup.
February 6th, 2010 at 12:07 pm
te iubesc Teoooooo
esti minunata/
February 6th, 2010 at 12:19 pm
Teo trimite-mi si mie ceva pe mail!
February 6th, 2010 at 4:52 pm
oooooooooof draga Teo ,de abia azi ti-am descoperit blogul…Mai Teo de-ai stii de cate ori am intarziat cu pregatirea mesei, cand venea barbatu meu de la servici….era ora la care aveai tu emisiunea,dar el om intelegator, se bucura cand ma vedea cum iti savurez emisiunea.Pentru mine esti singurul prezentator adevarat,imi place umorul tau,imi place cand iti spui temerile,felul in care dai savoare fiecarei povestiri…s-au chinuit o gramada sa te copieze dar fara succes.As dori sa stiu daca mai ai emisiune ,si daca da…unde???eu nu mai sunt la curent cu noutatile fiind plecata din tara de 10 ani dar daca ai emisiune eu imi pun antena !! Acum inchei,iti doresc tot ce-i mai bun tie si minunii tale.O sa-ti vizitez zilnic blogul.
February 6th, 2010 at 5:53 pm
Am scris commentul pe nerasuflate fara sa citesc articolele tale,e dureros si de neinteles comportamentul unora cu care ,candva ai impartit si bune si rele,cineva pe care-l numeai si te numea PRIETEN,dar lasa totul in spate si nu mai incerca sa afli ce l-a determinat sa faca asta…cine l-a impins …lasa-i naibii de invidiosi si nu lasa sa te atinga ceea ce-ti face rau,toti avem muscatori de funduri,dar in lumea voastra muscatorii astia au doua randuri de dinti.Asta e …celebritatea are si dezavantajele ei.Ai intrat pe forumul de la Libertatea cand au fost articolele despre tine si Huidu???ai vazut cat de iubita esti ????ai vazut cum iti regreta lumea emisiunile???ai vazut ce l-au “alergat” pe Huidu ???Orice ai face gura lumii n-o poti oprii,tu ramai la fel cum te stiu ,o persoana minunata.[Apropos,mi-as dori sa ma intalnesc fata in fata si sa strang mana la patru persoane din Ro:Tie,lui Cristian Tudor Popescu,lui Hrusca si Lucretiei Ciobanu.]noapte buna tuturor .
February 7th, 2010 at 4:16 am
Draga mea Teo. Îmi aduc aminte ca te urmăream cu mare drag. Îmi era drag de tine asa plinuță și vesela cum erai. Apoi ceva s-a schimbat în showul tău. Ai vrut sa slăbești. Perfect, orice om își dorește asta la un moment dat și încearcă. Tu ai reușit. Bravo! Tot atunci au început să predomine manelismul și manelistii în showul tău. Crede-ma ca oricât de draga mi-ai fi fost tot nu mai puteam sa-ți urmăresc emisiunea. Închipuie-ți ca pe parcursul a 3 ani de scoală am mâncat cartofi prăjiți în fiecare zi, iar la tine se numărau dușmanii și banii “fără număr”. Cum pica asta omului de rând? În rest, încă te admir
February 7th, 2010 at 5:24 am
February 7th, 2010 at 2:00 pm
Asa e. Fericirea are timpul ei, dar din pacate vine rar si sta putin,poate de asta fericirea e atat de minunata.
February 8th, 2010 at 11:32 am
@ema
Ar trebui sa invat de la tine lucrurile astea. Eu, in loc sa fac asta, ma consum aiurea pentru imbecilii care ma jignesc pe blog. Acum, citind ce mi-ai scris tu, vad ca sunt cam nebuna. O zi perfecta e si cea in seara careia ne aflam, nu-i asa?
February 9th, 2010 at 5:40 pm
Ma bucur mult ca mi-ai raspuns!TU mi-ai facut ziua perfecta!
February 11th, 2010 at 8:17 am
Am fost odata fericita.Pacat ca atunci n-am stiut.
February 14th, 2010 at 6:04 am
esti mai tare decit crezi draga mea..si asta conteaza..iar cel care nu este birfit nu este om..daca ai fi un nimeni nimeni nu ar comenta…dar asa..ciinele moare de drum lung si prostul de grija altuia
February 19th, 2010 at 11:53 am
@ghizela
Am citit toate comentariile tale si iti multumesc pentru fiecare dintre ele. Asa e, daca nu ti-o mai iei si peste ochi, te inveti cu narav!
February 23rd, 2010 at 2:21 pm
@teo
adevarul e adevarat cum il zici,numai ca la Vest e mai fain ca la Bucale,asta stie toata lumea…Oricum depinde de noi sa fim fericiti oriunde ne-am gasi si sa cautam oamenii care ne plac ,sa-i cultivam si sa ne bucuram de ei,de viata si de ceea ce ne facem cu mina noastra de cele mai multe ori…
Va pup pe tine si pe scumpa ta fetita,
Cris