Criza (de nervi a) idioatei la 40 de ani
Si celor mai veseli dintre noi li se intampla sa si-o ia. De la prieteni, cunoscuti, de la marea iubire…se intampla. Acuma, nu cred ca e vreunul dintre voi care sa-mi zica mie, mie, Gigi Becali, vorba unui clasic, ca nu si-a furat-o original de la cei mai apropiati si mai dragi oameni de langa ei. Exemplu. Cineva iti promite ceva. Un Barbat. Hai, ca o femeie mai…ocoleste adevarul, mai zice ca ai inteles tu gresit sau chiar ca esti foarte prost! Dar un Barbat, dupa regulile mele, nu se retrage dupa ce a apucat sa promita. Stiu si eu, un covor la pret de producator sau un brad direct de pe Muntele Athos. Porthos. Nu conteaza ce-a promis. Barbatii promit pe onoarea lor implicit! Azi am trait asta.
Intrebarea mea e urmatoarea: cum reactionez? Imi vine sa ma zgarii pe ochi de cretina c-am crezut, repet, nu conteaza miza. Sa ma zgarii pe mine? Sa-l zgarii pe om? Sa insist ca nu se face asa, devenind complet agasanta si degeaba? Sa ma fac ca n-am inteles? Cum se face? Stie cineva cum se face cand esti atat de credul ca ai manca si elicoptere, la 40 de ani? Mie mi se pare ca-s penibila eu, ar fi trebuit sa stiu cum stau treburile in viata reala. Teaaapaaa! Cine e vinovat? Nu cumva eu?
Oare la asta foloseste blogul? Sa te descarci cand iti pocnesc timpanele de nervi? Am voie sa injur?
November 14th, 2009 at 8:14 pm
Si eu sufar de naivitate acuta. Recunosc. Lupt de ceva ani cu boala asta si nu am reusit sa scap de ea. Unica sansa era sa o accept. Asta am si facut. Cred ca are un rost si ea pe undeva… adica noi stim cel mai bine pana unde suntem dispusi sa intindem coarda, ca altii o intind pana ne pleznesc. Dar in fine, incercati cu o doza de iertare, ca deocamdata doar asta mai amelioreaza din simptome. Cat despre blog, e ca plimbarea in aer liber dupa doua saptamani de tratament izolati la domiciliu. Aer curat, miscare, ne mai intalnim cu niste prieteni… e bine!
November 15th, 2009 at 5:37 am
Da,stiu eu desi am doar 38 de ani.Si eu am ”luat palme de la viata”care m-au facut sa fiu mai cu picioarele pe pamint.Vina este a noastra pentru ca judecam oamenii si avem asteptari din partea lor raportindu-ne la noi:daca esti sincera te astepti ca si cel(sau cea)cu care iei contact sa fie la fel si cind vine peste tine cite una nu stii de unde sa te aduni.Si daca esti o canalie ai impresia ca cel cu care intri in contact e la fel si te intrebi:”oare vrea sa ma faca?(chiar daca omul e ok si are intentii bune).In Biblie scrie:”blestemat cel ce se increde in om”-acum nu inseamna sa nu avem incredere in oameni dar in zilele noastre sint mult mai multi cei care nu au scrupule si zic sau fac orice ca sa-si atinga telul.Deschide ochii si vei vedea cum sint oamenii;si da ,la asta foloseste blogul sa te descarci(poti sa injuri caci esti la tine acasa).
November 15th, 2009 at 7:16 am
sigur teo atata timp cat ti-ai facut un blog aici poti face ce vrei tu,injura,jigni……desi nu cred ca ti-ar sta in fire sa faci asa ceva pt ca tu esti un om bun,cat despre criza femei de 40 de ani eu nu imi pot da cu parerea dar sa iti fie inselate asteptarile de la cei dragi nu esti primul om care o pateste,dar cea mai buna arma pt astfel de oameni este ignorarea,nu ii baga in seama si lasai in legea lor,pe dusmani nu-i lua in seama ca-s facuti de-o alta mama,lasa-i in durerea lor,ca ai sufletul usor !!!!!! te pup sa auzim numai de bine !!!!
November 15th, 2009 at 1:11 pm
draga mea (imi permit pentruca am 68 de ani)cred ca este foarte bine ca ti-ai dat seama acum ce fel sunt oamenii,eu de abia de o vreme m-am trezit si de atunci ma tot intreb cum am putut trai atat de legata la ochi,stii cum este sa realizezi ca oamenii pe care i-ai iubit,prietenele carora le-ai spus cele mai sfinte ganduri sunt niste oameni foarte mici,care nu meritau investitia mea sufleteasca.Asta este!Asa ca acum cand am dat peste spusele tale sa stii ca te-am inteles,sunt alaturi de tine.sunt multe de spus si in ceea ce priveste existenta blogului (imi aminteste de @oracolul@ din liceul de pe vremea mea).Vreau sa stii ca intotdeauna te-am urmarit cu multa atentie,apoi cu drag si admiratie.Iti doresc din inima numai bine.
November 15th, 2009 at 4:14 pm
Barbatii…niste …oamenii si ei. Ca si noi femeile si ei au defecte si calitati. De unde ai scos ca onoarea le-ar da pe afara? Probabil ca asteptarile tale au fost exagerate. Dar daca azi te-ai prins, nu e totul pierdut. Capul sus n-ai pierdut nimic, poate doar un asa zis prieten. Poti sa-l te zgarii pe ochi daca te ajuta.
November 16th, 2009 at 12:36 am
“Stie cineva cum se face ca esti atat de credul ca ai manca si elicoptere, la 40 de ani?”( Teo Trandafir)
DA( este doar o parere):
1.Votezi Albastru. In mintea mea, Albastru face trimitere la rece, la Discernamanat Spiritual( Sabia, lui Iisus?!)
2.Ai voie sa gresesti dar, nu de doua ori in acelasi loc?! Chiar si tu ai spus-o, erai”In gura presei”cu Mircea Badea ?!
3. Atentie la neatentie ?! Atentie! la “Vasilica trasa in ciocolata” i-ar spune domnul Tudor Octavian, Maya i-as spune io, vulpe i-a spus Ion Creanga, “Miscarea de rezistenta” ii spun unii “sus” pusi, “Ciuleandra” ar numi-o “Maria Tanase…si tot asa si iar asa, hai sa radem pan’ la ziua?!
PS1 “Da-te jos de pe baricada, Sfiosule, Revolutia s-a terminat.”( Gheorghe Dinica)
PS2 Cine canta astazi,”Marie si Marioara”?dar “Plumb”?dar “Trilogia cunoasterii”?Au si “onoare in politica”, cine stie?
Update: Singura regula…este exceptia?!
November 16th, 2009 at 1:22 am
Da, ai voie sa injuri..:))
Nu poti avea incredere in nimeni, asta e clar. Fiecare dinte noi traim dezamagiri, pentru ca pana la urma vrem sa avem incredere, desi experienta ne invata ca nu e bine, nu tine de varsta, suntem creduli la orice varsta, eu gandesc ca tot rau e spre bine, pana la urma tot te dezamagea asa ca mai bine mai devreme sa poti sa indepartezi cat mai curand persoana respectiva din anturaj, sau macar daca o pastrezi data viitoare sa fii pregatita…pt ca sigur va fi si o data viitoare.
November 16th, 2009 at 11:33 am
Nu o sa iau apararea barbatilor(vad ca de un barbat e vorba) doar ca si eu sunt unul in devenire, de ce?-> pentru ca sunt echidistant si cred ca pot sa imi dau seama de multe lucruri pe care altii nu le vad.
Bun, de ce un « B »arbat poate sa promita ceva si este obligatoriu sa se tina si de promisiune ?
Eu cred ca barbatul e egal cu femeia, toti pot face in mare cam aceleasi lucruri, cu exceptii, deci nu au diferente prea mari decat de metabolism, fizice, si inca cateva. Deci suntem cam egali.
Ca ti-o iei chiar de la cine nu te astepti, e ceva, insa nu trebe sa te superi pe persoana respectiva. Stiu cum e, si eu am patit-o si si eu am facut-o. De ce am patit-o ? Din acelasi motiv din care am si facuto, adica poate ceva l-a oprit sa se tina de promisiune, poate pe parcurs si-a dat seama ca nu are rost sa se tina de promisiune, poate poate poate(…) a intervenit o problema, fie ea financiara, de timp, de imprejurari, de multe. Eu nu pot sa judec pe cineva ca nu se tine de promisiuni, bineinteles, nu uit ca si el se face ca a uitat, insa incerc sa inteleg imprejurarile care l-a facut sa nu poata sa se tina de promisiune. E o prostie sa zici « uite ala a promis si nu sa tinut de cuvant », bine …nu sa tinut de cuvant, insa poate nici tu nu puteai sa te ti de cuvant daca erai in locul lui, incearca sa te pui tu in postura lui si vezi oare cum te vei simti, sigur el nu se simte bine acum, sau dupa momentul respectiv
. Bine, daca treaba se repeta (insa in cazul de fata nu cred ca sa repetat, pentru ca nu am mai spune ca « chiar de la cine nu ne asteptam ») e clar ca ceva nu e in regula si trebe sa traim in realitate si sa stim pe viitor ca nu este o persoana de cuvant.
Cum spuneam, si eu fac treburi deastea, insa am motiv, motivul il spun in cazul in care e nevoie, iar daca e curios cineva sa il afle va intreba, daca nu.. sa il inteleaga singur cum doreste creierul lui.
Deci, incearca sa vezi ce sa intamplat, ce la impins sa nu reuseasca sa isi tina promisiunea, poate nu stie cum sa spuna exact ce sa intamplat, sigur afli raspunsul.
November 16th, 2009 at 1:53 pm
Pentru ca sunt o pensionara incepatoare in ale computerului , siturilor , blogurilor , etc…indrasnesc sa pun o intrebare aici.
Vad ca la inceputul blogului tau , vorbesti de revenirea ta pe sticla. Eu te admir si vreau sa stiu unde si cand te pot vede , la ce post TV ?
Cu drag ,
Maria
Inca odata scuze ca am postat aici comentariul meu
November 16th, 2009 at 4:08 pm
E incredibil cât de bucuroasă sunt că ai blog!eşti un om pe înţelesul tuturor şi asta am apreciat mereu la felul în care ai făcut şi faci televiziune. Sper să te cunosc într-o zi personal şi să-ţi mulţumesc pentru zâmbetul pe care mi-l aduci pe buze ori de câte ori te văd la tv sau citesc ceea scrii.
November 16th, 2009 at 4:36 pm
Buna,
Desi nu te cunosc personal te-am urmarit de-a lungul timpului si te admir f. mult. Ce ai postat astazi pe blogg m-a determinat sa iti las si eu un mic comentariu.
Nu cred ca cineva nu s-a confuntat cu ceea ce ai relatat tu astazi. Este genetic determinat ca aceasta “rasa” sa promita fara sa se tina de cuvant,sa insele, sa minta sau orice vrei tu altceva. Asa ca “din astea” am auzit si mi s-au intamplat o tona:) Aceasta persoana indiferent care a fost background promisiunii nu a facut altceva decat sa iti arate ca NU MERITA. Eu de multe ori imi zic ca bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu cand putea sa fie ceva mai grav(desi nu cunosc gravitatea situatiei). Capul sus si mergi mai departe. Nici macar nu merita sa iti irosesti vreun neuron ptr ca asa cum precum bine stii neuronul e singura celula care nu se regenereaza. Dar sigur ai dreptul sa fi nervoasa si cunosc senzatia “ca ai sparge capul cuiva”. Dar poate ma repet dar sa iti dai seama ca nici macar atat nu a meritat.
November 17th, 2009 at 5:46 am
Faptul ca la 40 de ani esti credula inseamna ca inca esti OM. Ce bine ca esti credula! Ti-ai pastrat din inocenta aia pe care doar copiii o au. Cad, se lovesc, o bucata de vreme nu se mai apropie de respectivul loc dupa care uita.
Cand n-o sa-ti mai iei suturi in fund, sau cand n-o sa te mai doara, inseamna ca te-ai transformat intr-o masina.
Eu sper sa nu ti se intample niciodata.
Si nici sa nu devii o persoana care nu mai are incredere in nimeni pentru ca cineva, candva, i-a inselat asteptarile.
Ma bucur ca inca esti TEO pe care o stiu de la TV si de care mi-e dor.
Te imbratisez cu drag.
Violeta
November 17th, 2009 at 12:11 pm
vreau sa te vad la televizor
November 17th, 2009 at 5:17 pm
important este sa spui si cine te-a suparat. ca sa stim ce sfaturi sa-ti dam.
In mare.. el e vinovat
November 18th, 2009 at 3:22 am
Nu numai la 40 ani poti lua teapa ci si la 50 sau 60.Nu te inveti minte pentru ca ai incredere in oameni, in vorbele lor convingatoare si crezi ca nu mint. Am patit-o si eu si nu ma invat minte.pe fiica ,ea o invat insa ca cel mai usor lucru e sa spui cuvinte .Faptele sunt cele in care sa crezi.Si va spun si voua care cititi la fel.Puteti avea experiente ingrozitoare crezand in vorbe.Luati-va dupa actiunile celui care vorbeste si daca corespund vorbelor, e bine.
ai un priteten care vorbeste de rau pe cineva ; ei bine daca ” pui botul” s-a zis .Ce spui tu va fi transmis celuilalt pt ca e o capcana sa scoata de la tine ceva care trebuie transmis.
AVETI GRIJA SI NU VA INCREDETI DECAT IN FAPTELE STIUTE.
November 18th, 2009 at 1:04 pm
Pe un forum ,,teranat”Dl Firicel Ciarnau a postat o povestioara care se poatelua ca un fel concluzie la patania ta, adica si noi gresim si altii o fac important e sa nu tinem suparare.Asadar luati aminte la povestioara ,,Piersicile”
,,Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara,pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o
piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi,incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale
oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si
faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la
masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt?!
Si ce ai de gand sa faci cu ele?!…”
numai bine tuturor!
November 18th, 2009 at 1:21 pm
cand te mai vedem la tv teo ?
November 20th, 2009 at 3:23 am
Buna, Teo!
Criza?! Nu ai cum sau ce e aia?
Cand ai o minune alaturi ca Maia,nimic, dar absolut nimic nu are voie sa capete valente atat de mari incat sa te supere.
Din pacate, suntem prea des dezamagiti de cei apropiati si asta,pt ca investim sentimente. De multe ori, daca facem de 3 ori bine, primim de 3 ori reversul medaliei sau poate de 9 ori…
De 1 an, am cunoscut dezamagire dupa dezamagire, parca nu se mai termina,dar imi spun: fie ca si eu, la randul meu, trebuie sa ”platesc” ceva, fie chiar se incearca sa mi se dea o lectie pe care o pic mereu.
Am norocul ca pentru fiecare dezamagire primesc o imbratisare atat de stransa de la familie, incat imi spun: ”Gata!Tot ce ai nevoie, e chiar langa tine!”
Asa si tu, sa stii (iti reamintesc), ca tot ce ai nevoie e chiar langa tine: acel zambet candid al Maiei, imbratisarile de peste zi si cel mai sincer: ”Te iubesc!”
Cu mare dor, te imbratisez cu drag!
Costina
December 1st, 2009 at 12:47 pm
Si ce sa facem Teo sa nu mai credem in nimeni si nimic pe lumea asta? Astept cu frica momentul cand o sa o iau si eu “in original” tocmai de la cel in care am cea mai mare incredere pe pamant……sper sa nu ma sinucid, ca cine stie cum voi reactiona. De ai stii de cate ori urmarindu-ti emisiunea la TV am vrut sa strig: asa este! are dreptate! dar…..fiind singura s-a scurs numai o lacrima pe obraz. Te pup! Si pe minunea aceea mica-Maia!
December 5th, 2009 at 12:19 pm
Poate va suna ciudat ce am eu sa va spun…
Cea mai mare lectie de viata am primit-o de la matusa mea favorita care, la 93 de ani, imobilizata in casa de 5 ani cu o fractura de sold, facea exercitii mentale(citeste REBUS, da REBUS!!!!!) si bombanea vesnic ca a fost o proasta toata viata….
O vreme am ascultat-o cu rabdare, respectul deosebit pe care-l aveam pentru ea oprindu-ma sa reactionez ca orice om normal….si totusi….intr-o zi mi-am calcat pe inima si am intrebat-o de ce spune asa o treaba…Si stiti ce mi-a raspuns?(nu voi uita toata viata mea…)
Mi-a spus ca toata viata a plans, a suferit si si-a amarat sufletul cu fiecare nedreptate sau magarie pe care o primea de la cei dragi, ca sa nu mai spunem de straini….Am spus eu ca era ok sa fie asa si atunci a ridicat ochii ei mari si albastri, mai mari si mai albastrii din cauza dioptriilor enorme si glasciorul ei (si asa pitigaiat)
s-a ascutit mai tare si a strigat la mine: pai nu vezi ca viata a trecut oricum? Mi-am pierdut ani intregi din viata cand puteam sa ma bucur de fiecare secunda numai gandindu-ma ca toate trec…….si a inceput sa planga incetisor….Sufletul meu a plans adanc si greu pentru ca nu mai putea nimeni sa-i redea anii pierduti in suferinta si lipsuri dar am imbratisat-o si i-am multumit pentru mostenirea ei de suflet….puterea de a trece peste urateniile vietii cu zambetul pe buze…
Oameni buni, timpul trece ! Alegeti sa va bucurati si sa fiti recunoscatori pentru tot ce este bun si frumos in viata voastra! In momentele de cumpana cand “maine” nu pare a exista, cand sufletul tau se clatina, cand nimic din ceea ce stiai ca e drept si sfant pare ca nu mai exista, amintesteti de putinul bine care exista in viata ta si umpleti mintea cu el pentru ca…..TIMPUL TRECE ORICUM !
December 12th, 2009 at 1:35 pm
Draga Teoam eu am zis ca esti o sensibila dar in acelasi timp m-am gandit ca stii sa si iesi din situatii critice,ori acum ,dupa ce te-am citi, vad ca suntem la fel. Stai calma draga mea toate suntem la fel stiu ca asata nu ajuta la nimic dar macar stii nimeni nu poate sa-ti fradeoneze ” ce bine-mi pare ca ai luat teapa” ci vor zice”ce bine-mi pare ca si tu ai luat teapa ” Te pup Teo si te iubesc sincer las ca trece si uite ca sa-ti fac o confesiune da numai ptr tine da urechea mai aproape…. tocmai am luat si eu una ………. sa nu mai spui la nimeni. Pupici.
December 16th, 2009 at 12:02 pm
Cred ca nimic nu ne poate feri de chestia asta. Ni se intampla oricum, macar o data in viata. Cand am ‘luat-o’ am pierdut sesiunea din iarna. Acum ma gandesc si-mi vine sa rad. Atunci faceam exercitii de plans:))))
Toate trec. La fel si viata. Si asta nu mai e de ras.
Teo imi pare tare tare bine ca am gasit blogul tau, astept cu nerabdare sa te vad din nou pe sticla!
December 23rd, 2009 at 10:25 pm
asa k Teo, da-ti un sut in fund si treci mai departe!:d