Incep cu problema arzatoare: unde se difuzeaza emisiunea “Teo Show” produsa de LTVN? Pai, mai peste tot! In afara de Bucuresti, unde nu suntem inca interesati sa patrundem in aceasta etapa a proiectului nostru, provincia beneficiaza prin statiile locale de emisiune. Ca sa fiu rautacioasa, eu, daca as vrea sa vad o emisiune, as cauta emisiunea, n-as suna prezentatorul. Dar ma rog, lumea suna, eu raspund unde stiu, daca stiu…
Asa. Iar n-am mai scris de un secol, ma simt ingrozitor de vinovata. N-am avut tragere de inima, mai rau v-as fi zapacit, am avut o stare de-aia de toamna, tipic feminina, de-aia de-l scoate pe Mircea Badea din radacini. Asa ca m-am gandit ca daca citeste o mieuneala despre dragoste si toamna, imi da un telefon si popa-mi canta. Am asteptat sa-mi treaca. (Au, ce ma mananca nasul!) Si asa, iar a venit Halloween-ul. Stiti ca eu nu-s genul de persoana care sa se ia de fund pentru ca un eveniment e de import sau autohton. Valentine’s-ul e formidabil, ne pupam ca apucatii si ne aducem pernute de catifea, canute de cafea si tot asa. Dar jur, nu inteleg (nici la ei!) Halloween-ul asta. Fii-mea a mancat azi o duzina de bomboane, a trebuit sa suport cohorte de copii care-si vara mana-n borcane si varsa bomboanele pe parchet…si stati ca abia a inceput! E pe 31, deci mai avem de indurat. Copiii mananca prost, dorm prost (pentru ca se imbraca oribil, se poarta oribil, urla oribil ca sa fie-n trend), daca nu-s suficient de “scary” nu e bine! DE CEEEEE? Care e treaba? Oi fi eu nebuna, poate suport mai greu anul asta genul de manifestari amintit…nu stiu sa va zic. Dar ma tem ca la anul va fi mai rau. Iar eu m-am saturat de vrajitoare hidoase si copii cu cap de mort…nu pot si nu inteleg. Nu stiu cum o sa doarma la noapte, dupa cate orori o trait prin parc!…Am demachiat la Maia azi ca la fasole, era gri cu negru si rosu de la sangele care-i curgea din rana pictata pe fata. Ingrozitor. Si ce copil frumos am! De ce-l poceste Halloween-ul????
Ma gasesc de-o vreme in fara televiziunii. O sa radeti, dar nu e chiar asa de rau sa nu stea toata lumea cu ochii pe tine, sa ai vreme de copil, de tine, de testat farduri si de recitit carti pe care nu mai stii cine le-a scris. Pe vremuri, cand tot ce vedeam era televiziune, stateam de vorba cu un prieten mult mai intelept decat mine, Marius Tuca. Incerca sa-mi arate calea de langa televiziune, mai limpede, nu neaparat rupta de ea, dar fara atata orbeasca implicare. Nu intelegeam. Nu cred ca vroiam atunci. Acum am gasit aleea cu pricina pentru ca am avut un pic de noroc si pentru ca fusesem avizata de el.
Asa. Ce vreau sa zic cu toata introducerea asta care nu se mai sfarseste. Mai uit la televizor. Suficient. Nu fac parte dintre cei care muta nasul de putoare sau de pudoare, nu-s atat de ipocrita incat sa ma prefac ca nu am aflat ca stirea cu un accident pe autostrada va face audienta in fata unei lansari de carte. Nu mai suntem copii. Nu ne place, dar asta e.
Ce mi se pare absolut fantastic, vorbeam cu amicii de pe facebook, este noul hopsasa, noua duda, si anume vedetele torturate.
Domnule, e ceva de nu-ti poti face o idee. Cand o vezi pe Maria Carneci pe strada e clar: cineva o chinuie foaaarte rau pe motive umanitare. Nu trece mult si o vezi cu mana pana la cot intr-un closet, iar daca te muti la alt post, surpriza: o diva trage de ugere o vaca, ba chiar Edi al meu de la balet se minuneaza ca vaca se caca (asa zice chiar el) in galeata pregatita in alte scopuri. Oameni care nu par a se bucura deloc de chinul oilor, carora nu le place sa dea la porci, femei cu unghii de zece centimetri pe care le infig in urechea orataniilor ca sa le convinga sa faca ce “trebuie”. Ati vazut cata bataie a mancat vaca de la Pro? Stiti de ce? Pentru ca vedetele nu mai pot cu nervii! Au ajuns la dementza frustrarii! Asta e imaginea pe care ne-o lasa. Fetele se sperie de gainile care se sperie de fete, baietii fug de taur, ca nu se stie niciodata ce idei ii mai vin!…La toate posturile, le arunca din tren, le injura in Panama, le pune nea Marin sa smantaneasca ceva…Apropo de injurat: am savurat expresii din dictionarul de conversatie roman-roman intre CRBL pe de-o parte si Cornel Pasat pe de alta… Du-te-n….colo! Vino-ncoace! Wow! Mie-mi plac vedetele. Am lucrat cu ele, le stiu. Hai sa urmarim impreuna fenomenul si sa vedem cat mai dureaza etapa terorizarii lor. Se va stinge si asta, ca altele, dar parem si noi in cunostinta de cauza!Misterul insa e de nepatruns si pentru mine. Pana si Maia Morgenstern a trecut prin asta. Sa fie o forma prin care televiziunile sa plateasca datorii necunoscute noua? Sau sa fie o forma prin care televiziunile platesc, pur si simplu?
Cand am auzit ca “e bine” sa am blog ca sa contez, m-am pursicat de nu va povestesc. Adica…cine n-are blog nu exista? Sau parerile sale nu-s suficient de bine auzite? Ce ne tot snobarim cu de-alde astea? Tot n-am inteles la ce foloseste un blog. Ce am priceput repede e ca daca am un gand in cap am voie sa agraiesc cu viteza luminii. Ce nu am inteles nici pana acum e limita pana la care avem voie sa mergem. Stiti, eu vorbesc destul de colorat, nu ma tem de cuvinte, nici de rezonanta lor in liniste. Sunt obisnuita cu vorbe din patru sunete. Dar e voie? Pot sa zic exact asa cum gandesc? Ciutacu poate, dar el locuieste la adresa lui de multa vreme, e acasa aici. Eu inca ma simt chirias, ruda de la tara, cu prazul si gasca vie rasarita din cosul de rachita. Ma simt noua aici. Miroase-a zugraveala.
Hai sa va mai zic o vorba secreta: obisnuiesc sa zic (de cativa ani incoace) exact ce gandesc despre oameni. De ce? Pentru ca am trecut de 40, pentru ca stiu ca omul e ca tamplarul, traieste ce traieste si p-orma moare si ma tem ca opiniile mele sincere sa nu ramana doar ale mele. Pentru ca sunt Teo si pot sa zic unui bou ca e bou, pentru ca de obicei i-o zic amabil, pentru am cetit cartile de erau obligatoriu de cetit. Astfel, oamenii care ma suspecteaza de amabilitate se pacalesc teribil. Nu mai sunt amabila de o vreme-ncoace, pentru ca nu mai am rezon. Asadar, daca mai trebuia un argument, sunt prea isteata ca sa mai tratez cu indulgenta un imbecil. Va sfatuiesc sa faceti la fel.
Cei care ma citesc o fac si de dragul lui Mircea, de amorul amintirilor noastre, de dragul prieteniei noastre neintrerupte. Ea se bazeaza (si) pe nemila fata de carnatzi. E deja prea indranet ce scriu? De unde dracu’ sa stiu? Abia picai si eu!